Biserica satului
Hramul Sfântului Ierarh Nicolae
Satul Sauca este atestat documentar din anul 1634. Biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae a fost, de-a lungul veacurilor, locul în care săucenii s-au botezat, s-au cununat și au fost petrecuți pe ultimul drum.
Lăcașul de astăzi nu este cel dintâi. Pe pământul acesta au stat, una după alta, trei biserici, iar povestea lor se poate urmări din documente vreme de trei sute de ani.
Cele dintâi biserici
Prin anul 1724, țăranii din Sauca îngenuncheau deja la molitfele de sfințire ale unei biserici ridicate în sat. La 1772 la Sauca era un preot, iar doi ani mai târziu, la 1774, Sfânta Liturghie se săvârșea de un preot împreună cu un dascăl.
Cea mai veche mărturie scrisă despre lăcaș este din jurul anului 1794. Era o clădire veche, acoperită cu paie, dar avea toate cărțile de slujbă și cele trebuitoare. Slujeau atunci doi preoți, doi dascăli și un ponomar. Numele celor doi preoți s-au păstrat: Petrea Mihail Ruban și Eftimie Ioan Groapă. La anul 1835 amândoi împlineau patruzeci și unu de ani de slujire în biserica din Sauca.
Un izvod de metrică din 1813, scris cu litere chirilice, poartă în capul lui cuvintele: „beserica cu hramul Sfântului Nicolai”. Este cea mai veche pomenire a hramului pe care îl purtăm și astăzi — al Sfântului Ierarh Nicolae, prăznuit la 19 decembrie.
În anul 1883, biserica cea veche, care avea cimitirul împrejurul ei, s-a dărâmat — sau, cum spune lumea în sat, a ars. Pe locul unde a stat a rămas să străjuiască o cruce înaltă de piatră, fără nicio pisanie săpată pe ea. Crucea aceea se află și acum în cimitirul satului și este singurul semn al celei dintâi biserici — unul dintre locurile care fac harta Săucii.
Biserica de astăzi, din 1898
Lăcașul în care ne rugăm astăzi a fost ridicat în anul 1898, când satul avea patru sute patruzeci și opt de gospodării. Alături de biserică s-a durat atunci și o casă pentru preot.
La începutul veacului trecut parohia era una însemnată. În 1908 biserica din Sauca era înregistrată în eparhia Chișinăului cu numărul 830 din 1066 de biserici, avea 587 de enoriași bărbați și 520 de femei, treizeci și trei de desetine de pământ, iar pe lângă ea funcționa o școală. Din anul 1919 se păstrează cel dintâi registru de mitrică scris în limba română, cu grafie latină.
Anii grei
La 10 decembrie 1944 biserica a fost închisă.
În dimineața zilei de 4 august 1968 lăcașul a ars, lovit de fulger. A fost acoperit apoi cu tablă de Alexei Sorbală și Mihai Sorbală. Au urmat mai bine de patru decenii în care ușile au stat închise.
Reperele lăcașului
- 1724
- o biserică sfințită în sat
- 1794
- cea mai veche atestare documentară; clădire veche, acoperită cu paie
- 1813
- izvodul de metrică pomenește hramul Sfântului Nicolai
- 1883
- biserica veche se dărâmă; crucea de piatră din cimitir îi însemnează locul
- 1898
- se ridică lăcașul de astăzi
- 1944
- 10 decembrie — biserica este închisă
- 1968
- 4 august — lăcașul arde din fulger
- 1989
- 10 septembrie — biserica se redeschide prin sfințire
Redeschiderea, 10 septembrie 1989
La 10 mai 1989 sătenii au înaintat cerere pentru redeschiderea bisericii. Patru luni mai târziu, la 10 septembrie 1989, preotul Gheorghe Ion Balica a deschis prin sfințire biserica Sfântul Nicolai din Sauca.
Părintele Balica se născuse la 1922 în satul Braicău. Fusese sfințit preot în 1945, iar în 1952 a fost arestat ca deținut politic și închis șapte luni la Kiev și la Cernăuți. În viața sa a slujit în cincizeci și opt de sate. A trecut la cele veșnice în 1999 și a fost îngropat, după dorința sa, în ograda bisericii din Braicău.
Preoții care au slujit la Sauca
Șirul lor se poate urmări neîntrerupt de peste două veacuri: Petrea Mihail Ruban și Eftimie Ioan Groapă, Manuil Draganciuli, Antip Onofrei Ivanov, Ioann Feodor Lozanovschi, Dumitru Onisim Balițchi, Feodor Constantin Schidul, Vasile Isidor Jalobă, Gheorghe Ion Balica și Gheorghe Radu Cuciurean.
Din 16 ianuarie 1998, parohia este păstorită de protoiereul Valerii Kuciurean, în cadrul Blagociniei de Ocnița, Eparhia de Edineț și Briceni.
Cei nouăzeci și unu
În ograda bisericii se află câteva cruci. Pe cea din stânga este scrisă lista celor nouăzeci și unu de eroi săuceni căzuți în al Doilea Război Mondial.
Cum arată biserica astăzi, pe dinăuntru și la slujbe, se vede în galerie. Orele slujbelor sunt la Programul slujbelor.
Datele din această pagină sunt luate din cartea lui Mihai Rusu, „Sauca. Istorie și actualitate”, Chișinău, 2012, capitolul Biserica din Sauca (paginile 155–171), lucrare întemeiată pe documente din Arhiva Națională a Republicii Moldova și din publicațiile Eparhiei Chișinăului.