Sauca este un sat din nordul Republicii Moldova, în raionul Ocnița, așezat în podișul Moldovei de Sus. Prima atestare documentară a satului este din anul 1634.

Unde se află

Satul stă pe șoseaua națională Otaci–Chișinău, la 20 km de centrul raional Ocnița, la 12 km de gara Volcineț și la aproximativ 216 km de Chișinău. De jur împrejur sunt moșiile satelor Codreni, Berezovca, Arionești, Briceni, Mereșeuca, Gîrbova și Sudarca.

Înainte de cea dintâi hârtie

Lângă sat se află două movile de pământ. Nu sunt dealuri, ci morminte: monumente funerare ale unor crescători de vite din vechime. Movile de felul acesta au început să fie înălțate pe la sfârșitul mileniului al III-lea înainte de Hristos și s-au tot ridicat până în veacul al XIV-lea. Cine trece pe lângă ele trece pe lângă niște oameni îngropați cu vreo patru mii de ani înaintea noastră.

Căinarul

Prin sat curge Căinarul, un râuleț care izvorăște la sud-vest de Sauca și își adună apele din opt izvoare. Numele lui nu e românesc: vine din cumană și înseamnă izvor sau izvor clocotitor. Râul este pomenit în documente încă din anul 1540 — cu aproape un veac înaintea celei dintâi mențiuni a satului. Pe cursul lui s-au făcut două iazuri, cel „Din Sus" și cel „Din Jos".

Peste Căinar sunt șase poduri, și fiecare are un nume și o poveste. Cel dintâi este podul de piatră ridicat de colhoz la intrarea în sat, dinspre Din Sus. Al doilea, „La Sudelni", i se mai zice podul de lângă baie. Al treilea a fost făcut de obște.

Al cincilea se numește podul lui Gheorghe Ciobanu, și merită spus de ce. Sătenii strânseseră atunci bani pentru biserică; din suma care a rămas s-a făcut podul. Gheorghe Ciobanu a pus mai mulți bani decât ceilalți, așa că podul îi poartă numele. E făcut în arc.

Cele patru sute nouăzeci și nouă de fântâni

Sauca a fost un sat de fântâni. S-au săpat, de-a lungul timpului, 499, iar astăzi mai sunt și șase izvoare. Multe dintre ele nu au număr, ci nume de om:

Fântâna lui Machircă · a Armanului · a lui Breazu · a Domnicăi lui Alexa · a Brumăroaiei · a lui Ștefan Sorbală · a lui Solovăstru · Fântâna Pasâncului

Fântâna Armanului a fost făcută de un armean care ținea oi pe locul acela și avea nevoie de apă pentru ele. Acareturile lui erau de cărămidă roșie; se mai găsesc bucăți prin pământ.

Numele locurilor

Pentru cine a plecat din Sauca, harta satului nu e făcută din străzi, ci din nume. Iată câteva dintre ele, așa cum le știu săucenii:

Hîrtopul Babei · La Cinichi · La Rădăduz · În Carpați · Hîrtopul Popii · Valea Rezoaiei · La Odaie · De la Movilă · După Deal · Brazda · Dumbrava · pădurea Cneazului · pădurea Lupului

Petru Zadnipru

La Sauca s-a născut, la 13 ianuarie 1927, poetul Petru Zadnipru. A fost secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova între 1963 și 1971 și a trecut la cele veșnice la 23 septembrie 1976. În sat se află casa-muzeu care îi poartă numele — chiar casa în care s-a născut — și mormântul poetului.

Biserica și casa-muzeu sunt cele două locuri ale satului pe care le caută oricine vine la Sauca întâia oară.

Teodor Negară

Tot la Sauca s-a născut, la 15 ianuarie 1943, interpretul de muzică populară Teodor Negară, feciorul cel mare al săucenilor Constantin și Anica Nagară. A terminat școala serală din sat și a lucrat ani la rând în colhoz. În 1961 a fost căutat pe un deal de lângă sat și dus la examen la școala de iluminare culturală „Elena Sîrbu” din Soroca; de acolo a mers mai departe la Institutul de Arte „G. Muzicescu” din Chișinău (1965–1969), secția dirijat coral. În 1967 a fost transferat la orchestra „Folclor” a Radioteleviziunii Moldovenești, atunci formată și dirijată de Dumitru Blajinu, unde a rămas solist până în 1990. Numărul cântecelor rămase de la el trece de 485, între care „Mândruțo, la nunta ta”, „Doctore” și „E liniște în codrul verde”. În 1989 a primit titlul de Artist Emerit al Republicii Moldova.

Cei doi oameni prin care Sauca e cunoscută în afara ei nu sunt doi străini. La prima lui încercare de a intra la muzică, la Chișinău, Teodor Negară a fost sprijinit de poetul Petru Zadnipru, consăteanul lui. A picat atunci examenul și s-a întors la sapă, dar cântecul nu l-a mai lăsat în pace. Mai târziu a debutat cu „Făt-Frumosul țării, Chișinău” — versurile, tot ale lui Zadnipru. Iar pe piatra de la mormânt îi sunt săpate versurile poetului: „Drumul oriunde m-ar duce / Tot la Sauca mă aduce”.

Ultima oară a cântat acasă, pe scena Casei de Cultură din Sauca, la 22 mai 2006, de hramul satului. A murit la 23 octombrie 2006 și a fost înmormântat la Sauca, iar piatra de la mormânt i s-a pus cinci ani mai târziu, la 23 octombrie 2011. Parohia îl pomenește — fotografii de la pomenire.

Câți săuceni sunt

La 2012, când s-a scris cartea satului, în Sauca se numărau 1.975 de locuitori și 850 de gospodării. Recensământul din 2014 a găsit în sat 1.626 de oameni.

Deosebirea dintre cele două cifre nu este o greșeală: ea arată câți săuceni sunt scriși în sat, dar muncesc departe. Pentru ei, mai ales, s-a făcut pagina aceasta și cea de contact.